Uneori, casatoriile nu reusesc. Sfarsitul unei casatorii poate fi o usurare pentru unii oameni, dar poate fi, de asemenea, un eveniment extrem de stresant. Chiar si partenerul care alege sa plece poate experimenta o gama larga de emotii si sentimente intense care pot fi dureroase sau dificile, cum ar fi durere, vinovatie, furie, confuzie, teama, rusine, si anxietate. In cazul in care sunt implicati copii, nivelul de stres in cadrul unei familii care divorteaza este probabil sa fie chiar mai mare.
Oamenii, apeleaza uneori la terapie pentru a-i ajuta sa se decida daca sa ramana intr-o casnicie sau sa aleaga calea divortului. Altii pot solicita ajutor in consiliere pentru a face trecerea de la a fi casatoriti la a fi din nou singuri. Ambele obiective pot fi abordate in terapia individuala sau de cuplu.
Exista numeroase motive pentru care partenerii divorteaza, iar multe cupluri citeaza o combinatie de motive, mai degraba decat
doar o singura problema. Urmatoarele motive au fost identificate ca fiind unele dintre factorii cei mai comuni care duc la divort:
- Lipsa de angajament, inclusiv casatoria de la o varsta prea frageda sau casatoria cu persoana gresita.
- Infidelitatea.
- Probleme de comunicare sau o predispozitie catre cearta.
- Inegalitatea in casnicie, ceea ce priveste treburile casnice sau de ingrijire a copiilor.
- Idei nerealiste despre cum este sa fii casatorit, inclusiv pregatirea insuficienta pentru provocarile vietii de cuplu.
- Probleme financiare si dezacorduri despre bani.
Psihologul John Gottman a petrecut timp indelungat pentru cercetarea cauzelor problemelor in relatii si teoretizeaza faptul ca nu este vorba atat de mult de probleme specifice care duc la divort, cat de faptul ca divortul este determinat adesea de chestiuni legate de modul in care partenerii relationeaza unul cu celalalt.
Conform descoperirilor lui Gottman exista patru astfel de interactiuni negative, care pot fi atat de daunatoare unui mariaj, incat acesta le-a numit “Cei patru calareti ai Apocalipsei”. Gottman spune ca de obicei ” acesti patru calareti intra in inima unui mariaj in ordinea urmatoare: criticismul, dispretul, defensivitatea si ridicarea unui zid in fata partenerului.”
Primul calaret intunecat este criticismul, insa trebuie facuta distinctia intre nemultumiri si critici, deoarece un partener va avea intotdeauna unele nemultumiri fata de celalalt. Si acest lucru este normal. Dar o importanta deosebita o are modul in care se exprima aceste nemultumiri. Problemele apar atunci cand nemultumirile se transforma in critici. Diferenta intre cele doua este urmatoarea: o nemultumire vizeaza un anumit comportament, in timp ce o critica ataca caracterul persoanei. (Ex.: Nemultumire – “ – Daca mi-ai fi spus din timp ca nu te poti ocupa de copii, as fi cautat o alta solutie si nu m-as mai fi simtit acum furioasa si vinovata; Critica – “ Cum poti fi asa de indiferent si sa nu-ti pese? Daca mi-ai fi spus la timp ca nu esti in stare sa te ocupi de copii, atunci as fi rezolvat problema.)
Criticismul este foarte comun in relatii si atunci cand este folosit adesea, intra in scena cel de-al doilea calaret apocaliptic: dispretul. Cateva exemple de dispret sunt acelea cand o persoana foloseste sarcasmul, cinismul, etichetele, un comportament non-verbal asemanator – grimase, datul ochilor peste cap, privitul intens cuplat cu rasfrangerea buzelor etc, condenscendenta.
Dupa Gottman, dispretul este cel mai rau dintre cei patru calareti, deorece comunica dezgustul unuia dintre parteneri catre celalalt,
iar ca rezultat conflictul escaladeaza si mai mult. In mod tipic, cand unul dintre parteneri este dispretuitor, celalalt devine defensiv (care este cel de-al treilea calaret). Defensivitatea este o reactie comuna la tratamentul dispretuitor indreptat catre tine, insa la randul ei defensivitatea este o modalitate de ai spune celulilalt ca nu tu esti problema, ci el. In felul acesta se creaza un cerc vicios care, asemanator bulgarelui de zapada, cu cat se invarte mai mult cu atat creste. In timp, practicarea constanta a comportamentelor dispretuitoare si/sau defensive duc la ridicarea unui zid(care este al patrulea calaret) din partea unuia dintre parteneri catre celalalt.
Ridicarea unui zid fata de partener este un comportament mai des intalnit la barbati. Este o modalitate prin care ei evita sentimentul de a fi bombardati cu intrebari si acuzatii care apar de obicei cand un conflict escaladeaza. Cel ce ridica zidul tinde sa-si ignore partenerul si nu coopereaza in niciun fel, ceea ce amplifica supararea celuilalt. Gottman ne spune ca acest calaret tinde sa intre mai tarziu intr-o relatie, odata ce cuplul a avut o calatorie negativa pana la acest punct.
Tot Gottman ne spune ca fiecare dintre acesti calareti prin el insusi poate prezice despartirea, dar in mod tipic ei sunt reuniti intr-o relatie sau mariaj nefericit.
Terapia pentru divort
Atunci cand o casnicie se termina, acest moment poate constitui o trauma emotionala pentru ambii parteneri. Pentru a face fata 
procesului de separare, care poate fi dificil din punct de vedere mental, fizic si financiar, un cuplu care divorteaza poate alege sa inceapa terapia. Terapia de divort este de obicei facuta individual. O persoana care trece printr-un divort poate sa aiba sentimente de vinovatie, frica, anxietate, depresie si durere, iar lucrul cu un terapeut poate oferi o perspectiva obiectiva si rationala si poate „innarma” o persoana cu abilitatile necesare pentru a face fata dificultatilor divortului . Persoanele care utilizeaza terapia pentru a le ajuta sa faca fata divortului obtin adesea si beneficii, in sensul ca pot afla mai multe despre ei insisi si pot ajunge sa vada tranzitia vietii ca pe o oportunitate de crestere si dezvoltare personala.
Divortul poate contribui sau poate exacerba anumite conditii de sanatate mintala, cum ar fi depresia, anxietatea,etc. Multi oameni percep divortul ca fiind un esec personal. Terapia ii poate ajuta sa faca fata acestor sentimente, sa inteleaga sfarsitul casatoriei si sa obtina o noua perspectiva. Persoanele care au divortat pot invata mai multe despre ceea ce au nevoie de la o relatie si despre ceea ce nu doresc intr-o relatie si, prin terapie, pot descoperi mai multe despre ei.
Terapia de divort este disponibila si pentru cuplurile care se afla in proces de divort. Acest tip de terapie poate permite unor cupluri sa realizeze mai bine dizolvarea casatoriei intr-o maniera sanatoasa si constructiva. Un terapeut de divort poate actiona ca un fel de mediator si poate stabili un set de instructiuni, sfaturi pentru a se asigura ca divortul este realizat cu minima ostilitate si daune
emotionale cat mai putine. Terapeutii pot ajuta, de asemenea, sa abordeze aspecte pertinente, cum ar fi aranjamentele de viata, obligatiile financiare si responsabilitatile parintilor.
Terapia poate fi importanta pentru copiii ai caror parinti divorteaza. Deoarece parintii pot fi deseori preocupati de propriile lor sentimente in timpul divortului, ei ar putea trece cu vederea starea emotionala a copiilor lor, care pot trai sentimente de confuzie, vinovatie, pierdere, durere sau abandon. Copiii s-ar putea sa fie nesiguri ce parinte ar trebui sa „aleaga” sau sa fie loiali si ar putea, de asemenea, sa se teama ca sunt cauza divortului. Cand parintii sunt agresivi unul cu celalalt, un copil se poate simti si mai inspaimantat, iar un copil care aude adesea parintii ce se caerta in privinta custodiei ar putea sa se simta ca si cum ar fi nedorit/a de catre oricare dintre parinti sau ca si cum el sau ea ar fi de vina pentru separare.
Daca toti membrii familiei sunt capabili sa discute sentimentele lor cu privire la orice probleme care apar ca urmare a divortului, ei ar putea sa isi proceseze emotiile mai usor si sa se adapteze mai bine la schimbari.
Medierea pentru divort
Medierea poate fi o alternativa la procesul adesea obositor si costisitor de combatere a divortului in instanta. Unele instante 
mandateaza medierea pentru divortul cuplurilor, dar unele cupluri ar putea alege medierea in instanta pe cont propriu. O mediere este adesea o optiune mai buna pentru unele cupluri decat ducerea cazului in instanta, deoarece medierea va permite luarea in considerare a factorilor care nu au semnificatie juridica.
În timpul medierii, cuplurile discuta despre custodia copilului, divizarea activelor si alte aspecte adesea controversate sub indrumarea unui mediator. Mediatorul incearca sa ajute cuplurile sa ajunga la un acord legal obligatoriu pe cont propriu. O mediere dureaza adesea mai putin timp decat un litigiu de divort si, in general, este un proces mai putin costisitor. Cuplurile care utilizeaza procesul de mediere ar putea ajunge la un acord de care ambii indivizi sunt multumiti, ceea ce ii poate ajuta sa comunice intr-un mod mai eficient unul cu celalalt in viitor, si acest lucru poate avea un efect semnificativ asupra divortului in care sunt implicati copii.
Adaptarea dupa un divort
Recuperarea dupa divort este un adevarat proces. Adaptarea la schimbarile care apar ca rezultat al divortului poate dura ceva timp. O parte a procesului este adesea recunoasterea de catre persoanele proaspat divortate ,indiferent daca au initiat divortul sau nu, ca viata lor si viata celor din jurul lor au fost profund afectate de situatia lor. Îngrijorarile legate de solvabilitatea financiara, ocuparea
fortei de munca sau locuinte ii poate afecta. Stresul legat de pierderea prietenilor sau a membrilor familiei ca urmare a divortului poate fi dificil de rezolvat. În plus, parintii pot fi coplesiti emotional de vina, deoarece iau in considerare ce efecte poate avea divortul asupra copiilor lor.
Aceste probleme pot fi adesea rezolvate in timpul procesului de recuperare. Un individ in terapie poate fi mai capabil sa descopere tehnici necesare care sa il ajute la stabilirea unei noi vieti si individului ii poate fi mai usor sa dezvolte o perspectiva sanatoasa asupra divortului. Terapia de recuperare dupa divort oferta, de asemenea, de multe ori oamenilor o experienta sigura, incurajatoare si revitalizatoare intr-o perioada care pentru unii ar putea fi foarte dificila.
